Daca am folosi o metafora, putem spune ca partenerii dintr-un cuplu sunt ca și cele doua picioare ale omului iar relația este corpul.

Dacă cele doua membre inferioare se mișcă alternativ, dacă se muta greutatea corpului de pe un picior pe altul, atunci persoana nu resimte dificultatea drumului parcurs. Însă, dacă unul din cele doua picioare șchiopătă, celălalt picior va prelua din sarcinile primului, drumul va fi continuat dar nu va mai fi la fel de ușor. Persoana va obosi mai repede, și nu se știe dacă va parcurge întregul traseu.

Așa este și în relație.  Dacă cei doi parteneri nu sunt sprijin unul pentru altul alternativ, dacă nu se susțin reciproc, unul din ei va prelua o sarcina mai mare. Și acea greutate suplimentara îl va obosi, îl va face sa fie irascibil, frustrat și mai puțin dispus sa vina în ajutorul celuilalt. De ce? Fiindcă il ajuta și încă o mai face dar si el are la rândul lui nevoie de o pauza sau de ajutor.

Este nevoie sa colaboram dacă ne dorim sa avem o relație buna pe termen lung. Dacă acordam atenție doar propriilor nevoi sau doar nevoilor partenerului, unul din cei doi rămâne neîmplinit. Pe termen lung, neîmplinirea aduce sufletului tristețe, furie, resentimente, resemnare, renunțare.

Ce putem face? Putem încerca să fim un sprijin pentru cel de lângă noi și sa cerem sprijin atunci când avem nevoie. Sprijinul poate fi intelegerea acordata, preluarea sarcinii sau a preocupării, iertarea și orice altceva contribuie la menținerea cuplului nostru.  Sau, putem alege conștient să ne asumam durerile din viitor ale propriului suflet sau ale celui de lângă noi.

„Cu ce te pot ajuta sa-ti fie mai bine?
Poți sa mă ajuți te rog în aceasta situație? ”
Cu drag,
Psiholog Valentina Bajan

Author Info

Bajan Valentina