Atacul de panică este apariţia bruscă pe fondul unei stări de calm sau de anxietate a unei frici intense, a unui disconfort major. Atacul de panică poate dura câteva minute şi în acest interval de timp apar 4 sau mai multe din manifestări simptomatice:
– Frică de a pierde controlul, de a înnebuni sau frică de moarte;
– Senzaţii de amorţeală sau furnicături;
– Palpitaţii;
– Tremor sau frisoane;
– Greaţă sau disconfort abdominal;
– Dureri sau disconfort în piept;
– Respiraţie cu dificultate;
– Senzaţia de sufocare;
– Senzaţia de fig sau căldură;
– Ameţeală, instabilitate;
– Sentimentul de ireal sau detaşarea de propria persoană.
Atacurile de panică pot apărea în contextul altor tulburări anxioase sau mintale (tulburare depresivă, de stres posttraumatic, ale consumului de substanţe, obsesiv-compulsivă, de comportament alimentar, etc.) şi în unele afecţiuni medicale (cardiace, gastrointestinale, respiratorii, vestibulare).
Atacurile de panică previzibile sunt cele pentru care cauza sau factorul declanşator este evident iar cele imprevizibile sunt cele pentru care nu se poate identifica nicio cauză sau factor declanşator la momentul apariţiei.
Se mai pot manifesta simptome specific culturale dar care nu fac parte din criteriile necesare diagnosticării: tinitus, sensibilitate cervicală, plâns necontrolat sau strigăte.
Evoluţia atacurilor de panică este în strânsă legătură cu evoluţia altor tulburări mintale ale persoanei concomitente şi de experienţele stresante de viaţa.
Tendinţa de a trăi emoţii negative, predispoziţia de a considera că simptomele anxietăţii sunt grave, o stare continua de anxietate, fumatul, factori stresanţi identificabili în lunile anterioare primului atac de panică, sunt factori de risc ai acestuia.
Femeile, în comparaţie cu bărbaţii, au mai frecvent atacuri de panică dar manifestările nu diferă în funcţie de sex.
Atacul de panică poate apărea ca şi răspuns la factorii de menţinere în diverse tulburări (tulburarea anxioasă – situaţii anxiogene social, fobia specifică – obiecte sau fobii specifice, tulburarea obsesiv-compulsivă – obsesii, tulburarea de stres posttraumatic – rememorarea evenimentelor traumatizante, tulburarea anxioasă de separare – despărţirea de persoanele de ataşament).
Atacul de panică nu este suficient pentru a se pune diagnosticul de tulburare de panică, mai este nevoie să fie îndeplinite celelalte criterii de diagnostic pentru tulburarea de panică.
Atacul de panică se asociază deseori cu tulburările depresive, anxioase, ale consumului de substanţe şi cu probabilitate crescută de dezvoltare ulterioară a acestora. Din acest motiv, este necesară abordarea întregului tabloul clinic, a interdependenţei dintre tulburări şi a prioritizarii lor.
Autor: Valentina Băjan – Psiholog clinician şi psihoterapeut integrativ
Bulevardul George Coșbuc nr. 194
Galați
Programări: +40 753 534 768
No Comments