Cabinetul nostru va ofera servicii de Psihologie Clinica si Psihoterapie

Motivele reale pentru care nu vrem copii

Motivele reale pentru care nu vrem copii

familie3In societatea zilelor noastre, momentul venirii pe lume a unui nou membru al familiei, este in cele mai multe cazuri programat sau amanat pentru atunci cand cei doi parinti sunt de acord sa se intample sau nu, minunea. Dezvoltarea accelerata a tot cee ace ne inconjoara, cresterea nivelului de trai, viteza si cantitatea informatiei si multi alti factori, determina ca momentul in care doua persoane decid sa aiba in familia, cuplul lor, un copil, sa fie mult mai tarziu decat acum 10-20 de ani. Exista persoane ce hotarasc ca nu-si doresc sa aiba copii desi presiunea celor din jurul lor, a societatii in general este mare. De ce ? Deoarece unul dintre instinctele de viata ale omului este cel de perpetuare a specie iar marea majoritate o percepe ca pe o datorie ce o avem de indeplinit sau chiar simt acest lucru. Chiar daca cei din jurul nostru au unul sau chiar mai multi copii si ne indeamna sa facem acest pas, uneori putem ramane fermi in ideea unei vieti fara copii. Ce ne determina sa luam o astfel de hotarare radicala si atat de judecata de toata lumea? Desi justificarile marii majoritati sunt ca nu au o situatie materiala favorabila, sunt prea tineri, desi poate ca a si trecut perioada ideala din punct de vedere fiziologic, la baza acestei decizii de pot afla motive ce nu sunt aduse in planul constient, nu sunt recunoscute, acceptate si depasite.

Nu sustin ca ar trebui sa avem copii oricum, oricand si cu oricine. Trebuie sa apara insa un semn de intrebare daca suntem la o varsta optima la care putem face copii, daca avem o situatie financiara ce ne-ar permite sa crestem un copil in conditii decente, avem o relatie de cuplu de care ne declaram satisfacuti si totusi exista o reticenta in a face urmatorul pas. Ce credem ca ne opreste? Ce se afla in spatele aparentului motiv?

Frica de responsabilitatea, lipsa increderii in fortele proprii, o imagine de sine defavorabila, nu ajuta la adaptarea noastra ca si adult in societatea, cultura in care traim. O persoana dependenta de parinti, iubit, sot nu va reusi sa-si mobilizeze propriile resurse pentru a lua propriile decizii si sa-si asume responsabilitatea cresterii unui copil indiferent de ajutorul celor din jur. Lipsa exercitiului responsabilitatii de mici copii si pana la varsta adulta, ne mentine in aceasta stare de dependenta si inadaptare.

Lipsa disponibilitatii sufletesti, rezervorul nostru de iubire gol. Daca noi nu ne-am simtit iubiti si apreciati de parintii nostri sau de cei fata de care am dezvoltat o relatie de atasament, instinctul nostru de a da mai departe ceea ce a primit este blocat. Nu stim sa iubim fiindca nu ne-am simtit iubiti si nu ne imaginam cum am putea sa daruim iubire unei  alte fiinte pana la a ne sacrifica din timpul si sufeltul nostru.

Credintele  adoptate despre ce presupune a avea copii. De-a lungul vietii noastre, de cand ne nastem, traim o serie de experiente ce isi pot pune amprenta asupra modului nostru de a gandi si a simti. In functie de aceste credinte ce ni le formam de cand suntem mici, vom lua si deciziile ce le consideram potrivite pentru noi. Daca parintii nostri s-au plans continuu de cat de greu este sa ai copii, ca ei sunt o pacoste, ca le-au “mancat “ viata, concluzia noastra poate fi in anumite cazuri, ca noi nu vrem sa fim atat de chinuiti si nu vrem sa ne sacrificam precum parintii nostri. Si vom alege sa ne blocam dorinta de a avea copii in loc sa ne verificam credintele gresite si sa le indreptam.

Egoismul, alimentat de o viata in care am fost pe primul loc in viata familiei si prietenilor sau poate chiar o lipsa cronica de bucurii in viata, ne determina teama de a nu ne pierde acest loc favorizat. Cresterea constanta a nivelului de trai, usurinta socializarii, diversitatea modaliatilor de distractie,  ne poate tenta in a ramane in stadiul trairii placerii si a refuzului de asumare a responsabilitatii cresterii unui copil.

Asteptarea inconstienta a unui partener mai potrivit. Desi relatia in care suntem functioneaza, este posibil ca la un nivel mai profund al fiinte noastre, sa speram la sufletul pereche, la cel ce ar putea avea calitatile pe care noi le visam si cu care am forma un cuplu asa cum ne dorim. Poate ca relatia actuala indeplineste anumite criterii dar in sufletul nostru au ramas anumite nevoi ce asteapta sa fie indeplinite, anumite emotii sa fie traite.

Lipsa unui model de parinte ce ar putea sa inspire, a unei relatii parintesti ce ar putea constitui un exemplu de cum poate fi crescut un copil ne poate impiedica sa ne vizualizam intr-un rol de parinte ce ne-ar satisface orgoliul.

Lipsa echilibrului emotional ce ar putea asigura un suport pentru copil. Daca am trecut prin experiente de viata ce ne-au marcat si au lasat urme de rani in sufletul nostrum, este posibil ca inconstient sa mai cerem timp sa ne vindecam.

Pierderea identitatii proprii, a propriilor nevoi si dorinte datorita identificarii cu mediul. Daca in anturajul nostru, marea majoritate a prietenilor nostri nu doresc inca sa aiba copii iar noi suntem dependenti emotional de ei, decizia noastra de a avea sau nu copii poate fi in stransa legatura cu ceea ce-si doresc altii. O imagine de sine clara, cu o stima ridicata, pot limita influenta parerii celorlalti asupra hotararilor noastre.

Lipsa cunoasterii si a imaginarii care pot fi sentimentele, emotiile pozitive traite din rolul de parinte. Din postura noastra de copil in care am trait nu am avut cum sa stim ceea ce le-a adus bucurie si satisfactie parintilor nostri, ceea ce i-a sustinut in procesul nostru de crestere deoarece nu ne-a fost impartasit. Astfel, avem drum liber la a ne forma imagine gresita despre rolul de parinte.

Teama de judecata celorlalti, neputinta de a-si sustine in fata societatii dorinta de a avea un copil in ciuda varstei inaintate, a statusului marital sau alte prejudecati ale noastre. Atunci cand stim cine suntem, ne acceptam, ne cunoastem limitele, nevoile, capacitatile si aptitudinile, putem sa ne implinim nevoile chiar daca nu suntem aprobati si sustinuti de cei din jurul nostru.

Este dreptul nostru sa hotaram daca si cand ne dorim copii. Cu cat ne cunoastem mai bine motivele din spatele deciziilor noastre, cu atat mai usor ne va veni ne acordam timp, sa lucram si sa vindecam copilul si adultul din noi.

Autor: psiholog Bajan Valentina

Nota: Acest articol a fost publicat in mare parte si in editia on-line a revistei Psychologies in 2016.

Author Info

Bajan Valentina

No Comments

Post a Comment