Pe parcursul sedintei de psihoterapie, se lucreaza atat la nivel constient cat si inconstient. In cadrul sedintei lucram cu clientul atat pe partea cognitiv-comportamentala, cat si pe cea emotionala. Invatam cum sa schimbam anumite lucruri din gandirea, comportamentul si modul nostru de viata sau sa schimbam modul in care ne privim experientele. In acelasi timp, procesele psihice si emotionale ce se petrec in interior, ne pot aduce noi constientizari despre noi insine. Ne inalnim cu propria persoana dar si cu ceilalti, intr-un mod in care nu am mai facut-o pana atunci. Uneori ne place ce descoperim, alteori nu! Uneori ne speriem sau prindem curaj. Cand ne este greu sa infruntam propria imagine din oglinda psihoterapeutica, sau cand efortul depus pentru propria schimbare este prea mare, avem tendinta de a fugi din terapie si gasim justificari legate de decizia noastra.
Subiectul articolului de astazi este ce facem cand se termina cele 50 de minute. Inchidem usa cabinetului in care am stat acest timp si ne continuam viata ca pana atunci? Ca si cum ne-am luat medicamentul si pana data viitoare ne vedem de ale noastre si intre timp medicamentul isi face efectul? Intr-adevar, cateva zile (1, 2,3) se resimte starea de bine din sedinta abia terminata, dar pentru a ne schimba in profunzime, este nevoie de implicarea in procesul psihoterapeutic si in afara sedintei.
Dupa terminarea celor 50 de minute, este nevoie de catva timp in care sa meditam asupra a ce am lucrat. Ce s-a/am verbalizat, ce am simtit, gandurile care ne-au trecut prin minte, intrebarile care au aparut. Ne putem reverifica propriile afirmatii. Oare chiar este asa cum am spus, ar putea sa fie un alt raspuns la acelasi intrebari? Toate nelamuririle referitoare la ce s-a lucrat, ce am simtit noi dupa, constientizari noi aparute, le putem nota sau retine si le putem aduce la lumina in urmatoarea sedinta. Sa continuam acasa munca depusa cu terapeutul si viceversa.
Scrierea intr-un jurnal a propriului proces terapeutic prin care trecem, este o tehnica foarte buna de eliberare emotionala si de fixare a unor constientizari, ganduri mai vechi ce pot aduce la randul lor noi contientizari. Scrisul este una din formele cele mai vechi de autoterapie si impreuna cu psihoterapia poate accelera propriul proces de vindecare sau dezvoltare.
Sa ne facem temele! Daca primim teme de la psihoterapeutul nostru, ele au un scop si anume de a ne dezvolta capacitatea de observatie si exersarea anumitor abilitati. Daca le vom face, exista posibilitatea sa avem noi perspective sau constientizari. Ne pot aduce in planul constient emotii sau informatii ce nu le observasem pana in acel moment. Putem avea anumite presupuneri legate de diferite aspecte ale vietii noastre si prin intermediul lor avem o sansa sa le schimbam sau sa le imbogatim. Acele teme primite au un scop: sa ne dezvolte capacitatea de a fi adaptabili in propria viata. Daca avem tendinta de a nu le face, ne putem adresa intrebarea ce ne retine si putem discuta acest lucru in urmatoarea sedinta.
In viata noastra de zi cu zi, sa ne reamintim ce anume am lucrat in cabinetul psihoterapeutic. Nu este suficient sa descoperim, sa auzim si sa retinem informatii, emotii despre si in noi insine. Avem nevoie sa lucram activ cu ele, sa punem in practica schimbarile ce apar, sa nu ramana doar la nivel de teorie. Cand traim experiente ce ne pun in dificultate, sa facem o conexiune cu terapia noastra. Nu putem aplica nimic din ce am lucrat deja?
Si nu in ultimul rand, sa ne bucuram de viata. Un psihodiagnostic nu reprezinta o eticheta ce trebuie lipita si purtata pe sufletul nostru. Este o etapa de viata, o perioada in care poate am simtit nevoia de un sprijin sau de dezvoltare personala. A merge la psiholog sau psihoterapeut, nu este un indiciu ca ceva este in neregula cu noi, ca suntem “nebuni”, asa cum umbla vorba-n popor. Psihoterapia este in sine un motiv de bucurie: lucram asupra noastra, sa fim mai bine noi cu noi insine, cu cei din jur, sa crestem emotional si psihic, sa ne dezvoltam abilitatile de a naviga prin propria viata. Psihoterapia poate fi o modalitate de vindecare, de dezvoltare si chiar de preventie a bolilor psihice, in functie de nevoile fiecaruia.
Munca cu si asupra propriei persoane, este una extrem de provocatoare si de solicitanta. Este nevoie de multa hotarare, efort depus si deschidere catre alte orizonturi.
Acestea fiind spuse, va urez: spor la treaba! ?
Cu drag,
Bajan Valentina
Psiholog clinician & Psihoterapeut Integrativ
Author Info
No Comments